abiurare

italiană

(italiano)

Etimologie

Din latină abiūrāre, forma de prezent activ pentru abiūrō („a abjura”).

Pronunție

• AFI: /abjuˈrare/

Verb

1. (rel.) a abjura

Sinonime

• (rel.) abbandonare, apostatare, rinnegare, rinunciare, ripudiare, ritrattare, sconfessare

Antonime

• (rel.) giurare

Cuvinte apropiate

• abiura
• abiurazione

Referințe

• Treccani.it
• Wiktionary
• Wikizionario

---

latină

(Latina)

Etimologie

Din abiūrō.

Pronunție

• (Latină clasică) AFI: /abˈi̯u.ra.re/
• (Latină ecleziastică) AFI: /abˈju.ra.re/

Verb

1. forma de prezent activ pentru abiūrō.
2. forma de persoana a II-a singular la prezent pasiv imperativ și indicativ pentru abiūrō.