abjudecare

română

Etimologie

Din verbul a abjudeca.

Pronunție

• AFI: /ab.ʒu.de'ka.re/

Substantiv

Declinarea substantivului abjudecare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	abjudecare	abjudecări
Articulat	abjudecarea	abjudecările
Genitiv-Dativ	abjudecării	abjudecărilor
Vocativ	abjudecareo	abjudecărilor

1. acțiunea de a abjudeca și rezultatul ei.

Cuvinte apropiate

• abjudeca
• abjudecat

Traduceri

acțiunea de a abjudeca

engleză: abjudication (English)

Referințe

• DEX '98 via DEX online