abjudecare

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din verbul a abjudeca.

Pronunție

  • AFI: /ab.ʒu.de'ka.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
abjudecare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ abjudecare abjudecări
Articulat abjudecarea abjudecările
Dativ-Genitiv abjudecării abjudecărilor
Vocativ abjudecareo abjudecărilor
  1. acțiunea de a abjudeca și rezultatul ei.

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe