abjurare

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din verbul a abjura.

Pronunție

  • AFI: /ab.ʒu'ra.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
abjurare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ abjurare abjurări
Articulat abjurarea abjurările
Dativ-Genitiv abjurării abjurărilor
Vocativ abjurareo abjurărilor
  1. acțiunea de a abjura și rezultatul ei.
    Abjurare a unei doctrine.

Sinonime

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe