acclamare

italiană

(italiano)

Etimologie

Din latină acclāmāre, forma de prezent activ pentru acclāmō („a aplauda”).

Pronunție

• AFI: /akklaˈmare/

Verb

1. a aclama, a aplauda
2. a proclama, a saluta
3. (fig.) a lăuda, a aduce laude, a aprecia
4. (p.ext.) (urmat de a) a ovaționa, a aclama

Sinonime

• 1: applaudire, approvare, celebrare, decantare, elogiare, esaltare, lodare, magnificare, osannare, plaudire
• 2: inneggiare
• 3: eleggere, insignire, nominare, proclamare

Antonime

• 1: contestare, disapprovare, fischiare
• 2-3: biasimare, criticare, disprezzare

Cuvinte derivate

• acclamato
• acclamatore
• acclamazione

Cuvinte apropiate

• clamare
• conclamare
• declamare
• esclamare
• reclamare

Referințe

• Treccani.it
• Wiktionary
• Wikizionario

---

latină

(Latina)

Etimologie

Din acclāmō.

Pronunție

• (Latină clasică) AFI: /ak.kɫaːˈmaː.rɛ/
• (Latină ecleziastică) AFI: /ak.klaˈmaː.re/

Verb

1. forma de prezent activ pentru acclāmō.
2. forma de persoana a II-a singular la prezent pasiv imperativ și indicativ pentru acclāmō.