aclama

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză acclamer < latină acclamare.

Pronunție

  • AFI: /a.kla'ma/


Verb


Conjugarea verbului
aclama
Infinitiv a aclama
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
aclam
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să aclame
Participiu aclamat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a saluta, a aproba prin strigăte de bucurie, prin manifestări publice ale entuziasmului; a ovaționa.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe