acinus

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

engleză

(English)

Etimologie

Din latină acinus.

Pronunție

  • AFI: /'æsənəs/


Substantiv

acinus, pl. acini

  1. (bot.) semințele bacei
  2. (bot.) sămânță de strugure
  3. (anat.) acin

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

Referințe





latină

(Latina)

Etimologie

Din forma acinum, care ar putea fi în legătură cu aridus („arid, uscat”).

Pronunție

  • AFI: /ˈa.ki.nus/


Substantiv


Declinarea substantivului
acinus
m. Singular Plural
Nominativ acinus acinī
Genitiv acinī acinōrum
Dativ acinō acinīs
Acuzativ acinum acinōs
Ablativ acinō acinīs
Vocativ acine acinī
  1. (bot.) bacă; (spec.) boabă de strugure
  2. (bot.) semințele bacei

Sinonime

Cuvinte derivate

Referințe