adauge

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din adăuga.

Pronunție

  • AFI: /aˈda.u.ʤe/


Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la conjunctiv prezent pentru adăuga.
  2. forma de persoana a III-a plural la conjunctiv prezent pentru adăuga.





latină

(Latina)

Etimologie

Din adaugeō.

Pronunție

  • AFI: /aˈdau̯.ɡeː/


Verb

  1. forma de persoana a II-a singular la imperativ prezent activ pentru adaugeō.