adorator

română

Etimologie

Din franceză adorateur < latină adorator.

Pronunție

• AFI: /a.do.raˈtor/

Substantiv

Declinarea substantivului adorator
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	adorator	adoratori
Articulat	adoratorul	adoratorii
Genitiv-Dativ	adoratorului	adoratorilor
Vocativ	adoratorule	adoratorilor

1. persoană care adoră pe cineva sau ceva.

Cuvinte derivate

• adoratoare

Cuvinte apropiate

• adora

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online