adorator

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză adorateur < latină adorator.

Pronunție

  • AFI: /a.do.raˈtor/


Substantiv


Declinarea substantivului
adorator
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ adorator adoratori
Articulat adoratorul adoratorii
Genitiv-Dativ adoratorului adoratorilor
Vocativ adoratorule adoratorilor
  1. persoană care adoră pe cineva sau ceva.

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe