afâna

română

Etimologie

Din latină *affēnāre < fēnum.

Pronunție

• AFI: /a.fɨ'na/

Verb

Conjugarea verbului afâna
Infinitiv	a afâna
Indicativ prezent pers. 1 sg.	afânez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să afâneze
Participiu	afânat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a face un material granular să fie mai rar, mai puțin compact, a-i mări volumul prin săpare, fărâmițare etc.

Antonime

• bate, bătători

Cuvinte derivate

• afânare
• afânat
• afânător

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online