mări
 Vezi și : mari, Mari, marí, Mári, marì, märi, m'ari, -mari
|
Etimologie
Din mare.
Pronunție
- AFI: /məˈri/
Verb
| Conjugarea verbului mări | |
| Infinitiv | a mări |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
măresc |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să mărească |
| Participiu | mărit |
| Conjugare | IV |
- (v.refl. tranz.) a crește sau a face să crească în dimensiuni, în număr, în cantitate etc.; a spori sau a face să sporească, a (se) înmulți.
- (v.refl.) a crește în vârstă, a se face mai mare.
- (v.tranz.) a crește, a ridica (valoarea, prețul).
- (v.tranz. și refl.) a (se) intensifica, a (se) dezvolta.
- (v.tranz. și refl.) a (se) prelungi în timp.
- (v.tranz.) a da cinstea, considerația cuvenită; a stima, a prețui, a slăvi, a preamări pe cineva sau ceva.
- (v.refl.) (înv. și pop.) a se îngâmfa, a se făli, a se mândri.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Din mări.
Verb
- forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru mări.
Etimologie
Confer măre.
Pronunție
- AFI: /ˈmərʲ/
Interjecție
- formă alternativă pentru măre.
Etimologie
Din mare.
Pronunție
- AFI: /ˈmərʲ/
Substantiv
- forma de plural nearticulat pentru mare.
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online