afirmativ

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză affirmatif < latină affirmativus.

Pronunție

  • AFI: /a.fir.ma'tiv/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
afirmativ
Singular Plural
Masculin afirmativ afirmativi
Feminin afirmativă afirmative
Neutru afirmativ afirmative
  1. (despre un enunț) care are un caracter de afirmare, un sens pozitiv; (despre o judecată) care conține o afirmație.
    Propoziție afirmativă.

Sinonime

Antonime

Cuvinte apropiate

Expresii

  • În caz afirmativ = dacă se va întâmpla așa; în cazul când împrejurările sunt favorabile


Traduceri

Referințe