afirma

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză affirmer < latină affirmare.

Pronunție

  • AFI: /a.fir'ma/


Verb


Conjugarea verbului
(se) afirma
Infinitiv a (se) afirma
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) afirm
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) afirme
Participiu afirmat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a susține (cu tărie), a declara (în mod ferm).
  2. (v.refl.) a se remarca, a se manifesta în chip deosebit.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe