afluire

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din aflui.

Pronunție

  • AFI: /a.flu'i.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
afluire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ afluire afluiri
Articulat afluirea afluirile
Genitiv-Dativ afluirii afluirilor
Vocativ afluire afluirilor
  1. faptul de a aflui.


Traduceri

Anagrame

Referințe