refula
română
Etimologie
Din franceză refouler.
Pronunție
- AFI: /re.fu'la/
Verb
| Conjugarea verbului refula | |
| Infinitiv | a refula |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
refulez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să refuleze |
| Participiu | refulat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) a respinge, a înăbuși din domeniul conștientului în subconștient imagini, dorințe, reprezentări, idei sau tendințe neplăcute, care contrazic conștiința morală a individului.
- (v.tranz.) (tehn.) a deplasa sau a împinge, cu ajutorul unei pompe, un fluid într-o conductă sau într-un recipient.
- (v.tranz.) a prelucra la cald sau la rece piesele de metal prin batere cu ciocanul sau prin presare la unul dintre capete, cu scopul de a schimba, parțial sau total, forma pieselor.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online