afreta

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză affréter.

Pronunție

  • AFI: /a.fre'ta/


Verb


Conjugarea verbului
afreta
Infinitiv a afreta
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
afretez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să afreteze
Participiu afretat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a închiria o navă pentru transportul de mărfuri; a navlosi.

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe