afreta

română

Etimologie

Din franceză affréter.

Pronunție

• AFI: /a.fre'ta/

Verb

Conjugarea verbului afreta
Infinitiv	a afreta
Indicativ prezent pers. 1 sg.	afretez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să afreteze
Participiu	afretat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a închiria o navă pentru transportul de mărfuri; a navlosi.

Sinonime

• (mar.) navlosi

Cuvinte derivate

• afretare
• afretat

Traduceri

Traduceri

franceză: affréter (français)

Referințe

• DEX '98 via DEX online