închiria

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din în chirie.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.ki.ri'a/


Verb


Conjugarea verbului
închiria
Infinitiv a închiria
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
închiriez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să închirieze
Participiu închiriat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a da sau a lua în folosință temporară un bun mobil sau imobil, în schimbul unei chirii.
    A închiria o cameră, o trăsură.

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe