agramatism

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din germană Agrammatismus, confer franceză agrammatisme.

Pronunție

  • AFI: /a.gra.ma'tism/


Substantiv


Declinarea substantivului
agramatism
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ agramatism invariabil
Articulat agramatismul invariabil
Genitiv-Dativ agramatismului invariabil
Vocativ agramatismule invariabil
  1. necunoaștere a scrierii și a vorbirii corecte; lipsă totală de învățătură; (p.ext.) incultură, ignoranță.

Sinonime

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe