aiurare

română

Variante

• aiurire

Etimologie

Din a aiura.

Pronunție

• AFI: /a.juˈra.re/

Substantiv

Declinarea substantivului aiurare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	aiurare	aiurări
Articulat	aiurarea	aiurările
Genitiv-Dativ	aiurării	aiurărilor
Vocativ	aiurareo	aiurărilor

1. faptul de a aiura.

Sinonime

• delir

Cuvinte apropiate

• aiura

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online