aiurare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Variante

Etimologie

Din a aiura.

Pronunție

  • AFI: /a.ju'ra.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
aiurare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ aiurare aiurări
Articulat aiurarea aiurările
Genitiv-Dativ aiurării aiurărilor
Vocativ aiurareo aiurărilor
  1. faptul de a aiura.

Sinonime

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe