allégresse

franceză

(français)

Etimologie

Din alegrece.

Pronunție

• AFI: /a.le.ɡʁɛs/

Substantiv

allégresse f., allégresses pl.

1. jubilare, exaltare; fericire, beatitudine

   L'allégresse publique.

Cuvinte derivate

• allègre

Cuvinte compuse

• les sept Allégresses de la Vierge sau les sept Allégresses de Marie