fericire

De la Wikționar, dicționarul liber
Fericire

română

Etimologie

Din verbul a (se) ferici.

Pronunție

  • AFI: /fe.ri'ʧi.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
fericire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ fericire fericiri
Articulat fericirea fericirile
Genitiv-Dativ fericirii fericirilor
Vocativ ' '
  1. stare de mulțumire sufletească intensă și deplină.
    Stare de fericire.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

Locuțiuni


Traduceri

Referințe