fericire
Aspect

Etimologie
Pronunție
- AFI: /fe.ri'ʧi.re/
Substantiv
Declinarea substantivului fericire | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | fericire | fericiri |
Articulat | fericirea | fericirile |
Genitiv-Dativ | fericirii | fericirilor |
Vocativ | ' | ' |
- stare de mulțumire sufletească intensă și deplină.
- Stare de fericire.
Sinonime
- bucurie, (livr.) beatitudine, (înv. și pop.) ferice, (înv.) fericie
Antonime
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Locuțiuni
- (loc. adv.) Din fericire = printr-un concurs de împrejurări favorabile.
Traduceri
stare de satisfacție deplină
|
|