Sari la conținut

alternare

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din a alterna.

Pronunție

  • AFI: /al.ter'na.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
alternare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ alternare alternări
Articulat alternarea alternările
Genitiv-Dativ alternării alternărilor
Vocativ alternareo alternărilor
  1. acțiunea de a alterna și rezultatul ei.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe





(italiano)

Etimologie

Din latină alternō.

Pronunție

  • AFI: /alterˈnare/


Verb

  1. a alterna
  2. (agr.) a alterna (culturile)

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

Referințe





(Latina)

Etimologie

Din alternō.

Pronunție

  • AFI: /al.ter.ˈnaː.re/


Verb

  1. forma de prezent infinitiv activ pentru alternō.
  2. forma de persoana a II-a singular la prezent imperativ pasiv pentru alternō.
  3. forma de persoana a II-a singular la prezent indicativ pasiv pentru alternō.





(español)

Etimologie

Din alternar.

Pronunție

  • AFI: /al.teɾ.ˈna.ɾe/


Verb

  1. forma de persoana a I-a singular la viitor subjonctiv pentru alternar.
  2. forma formală de persoana a II-a singular la viitor subjonctiv pentru alternar.
  3. forma de persoana a III-a singular la viitor subjonctiv pentru alternar.