alterna

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză alterner < latină alternare.

Pronunție

  • AFI: /al.ter'na/


Verb


Conjugarea verbului
alterna
Infinitiv a alterna
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
alternez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să alterneze
Participiu alternat
Conjugare I
  1. (v.intranz. și tranz.) a reveni sau a facerevină succesiv, a lua pe rând unul locul altuia, a se succeda sau a face să se succeadă la intervale aproximativ egale.
  2. (v.intranz.) (despre sunete) a se schimba prin alternanțe.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe