alterna
Etimologie
Din franceză alterner < latină alternare.
Pronunție
- AFI: /al.terˈna/
Verb
| Conjugarea verbului alterna | |
| Infinitiv | a alterna |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
alternez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să alterneze |
| Participiu | alternat |
| Conjugare | I |
- (v.intranz. și tranz.) a reveni sau a face să revină succesiv, a lua pe rând unul locul altuia, a se succeda sau a face să se succeadă la intervale aproximativ egale.
- (v.intranz.) (despre sunete) a se schimba prin alternanțe.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online