amănunțire

română

Etimologie

Din a amănunți.

Pronunție

• AFI: /a.mə.nun'ʦi.re/

Substantiv

Declinarea substantivului amănunțire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	amănunțire	amănunțiri
Articulat	amănunțirea	amănunțirile
Genitiv-Dativ	amănunțirii	amănunțirilor
Vocativ	amănunțireo	amănunțirilor

1. (rar) acțiunea de a amănunți.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• interumană
• nenumărați

Referințe

• DEX '98 via DEX online