amănunțire

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a amănunți.

Pronunție

  • AFI: /a.mə.nun'ʦi.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
amănunțire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ amănunțire amănunțiri
Articulat amănunțirea amănunțirile
Genitiv-Dativ amănunțirii amănunțirilor
Vocativ amănunțireo amănunțirilor
  1. (rar) acțiunea de a amănunți.


Traduceri

Anagrame

Referințe