ambiționa

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză ambitionner.

Pronunție

  • AFI: /am.bi.ʦi.o'na/


Verb


Conjugarea verbului
(se) ambiționa
Infinitiv a (se) ambiționa
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) ambiționez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) ambiționeze
Participiu ambiționat
Conjugare I
  1. (v.refl.) a avea ambiție.
  2. (v.tranz.) a stimula ambiția cuiva.
  3. (v.refl.) a se încăpățâna.
  4. (v.refl.) (înv.) a râvni.


Traduceri

Referințe