ambranșament

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză embranchement.

Pronunție

  • AFI: /am.bran.ʃa'ment/


Substantiv


Declinarea substantivului
ambranșament
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ambranșament ambranșamente
Articulat ambranșamentul ambranșamentele
Genitiv-Dativ ambranșamentului ambranșamentelor
Vocativ ambranșamentule ambranșamentelor
  1. ramificație secundară a unei linii ferate, a unei conducte de canalizare etc.; branșament.


Traduceri

Referințe