linie

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din latină linea, italiană linea, germană Linie, franceză ligne.

Pronunție

  • AFI: /ˈli.ni.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
linie
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ linie linii
Articulat linia liniile
Genitiv-Dativ liniei liniilor
Vocativ linie liniilor
  1. trăsătură simplă și continuă (de forma unui fir) făcută pe o suprafață cu tocul, cu creta, cu creionul etc.
  2. (mat.) traiectorie descrisă de un punct material într-o mișcare continuă sau de intersecția a două suprafețe.
  3. trăsătură reală sau imaginară care indică o limită, o direcție sau leagă (pe o hartă, pe un plan etc.) diferite puncte în spațiu.
  4. (fam.) fiecare dintre subdiviziunile gradelor marcate pe un termometru; liniuță.
  5. riglă.
  6. unitate de măsură de lungime folosită în țările românești, egală cu a zecea parte dintr-un deget.
  7. (livr.) rând de cuvinte într-o pagină scrisă.
  8. succesiune, serie a strămoșilor sau a descendenților; filiație.
  9. sistem (sau parte a unui sistem) de fortificații, de adăposturi și de baraje militare destinateîntărească apărarea unui teritoriu, a unui punct strategic etc.
  10. (adesea urmat de determinări care arată felul) ansamblu al instalațiilor și al rețelei de șine pe care circulă trenurile, tramvaiele sau metrourile; porțiune delimitată dintr-o asemenea rețea.
  11. itinerar, traseu (al unui serviciu de transport).
  12. direcție, sens.
  13. ansamblu de fire, de cabluri etc. care fac legătura între două sau mai multe puncte.
  14. (mai ales la pl.) trăsătură caracteristică ce dă forma, aspectul, caracterul unui obiect, al unui tot, în special al unei figuri; contur, profil.
  15. (fig.) trăsătură fundamentală, punct esențial (ale unei probleme).
  16. (fig.) orientare principală, direcție a unui curent, a unei opinii etc.
  17. (urmat de determinări introduse prin prep. „de”) fel, chip, mod; criteriu.
    Linie de conduită.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Locuțiuni


Traduceri

Etimologie

Din linia.

Pronunție


Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru linia.

Anagrame

Referințe