ambulacru

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din franceză ambulacre.

Pronunție

  • AFI: /am.bu'la.kru/


Substantiv


Declinarea substantivului
ambulacru
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ambulacru ambulacre
Articulat ambulacrul ambulacrele
Genitiv-Dativ ambulacrului ambulacrelor
Vocativ ambulacrule ambulacrelor
  1. organ în formă de tub subțire, terminat de obicei cu o ventuză, caracteristic echinodermelor și servind la locomoție, respirație și pipăit.


Traduceri

Referințe