amorțeală

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a amorți + sufixul -eală.

Pronunție

  • AFI: /a.mor'ʦe̯a.lə/


Substantiv


Declinarea substantivului
amorțeală
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ amorțeală amorțeli
Articulat amorțeala amorțelile
Genitiv-Dativ amorțelii amorțelilor
Vocativ amorțeală amorțelilor
  1. stare de insensibilitate trecătoare a corpului sau a unei părți a corpului; amorțire.


Traduceri

Referințe