amorțire
română
Etimologie
Din a amorți.
Pronunție
- AFI: /a.mor'ʦi.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului amorțire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | amorțire | amorțiri |
| Articulat | amorțirea | amorțirile |
| Genitiv-Dativ | amorțirii | amorțirilor |
| Vocativ | amorțire | amorțirilor |
- faptul de a amorți; amorțeală; (fig.) indiferență, inerție.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online