amânare
Etimologie
Din a amâna.
Pronunție
- AFI: /a.mɨ'na.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului amânare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | amânare | amânări |
| Articulat | amânarea | amânările |
| Genitiv-Dativ | amânării | amânărilor |
| Vocativ | amânareo | amânărilor |
- acțiunea de a amâna și rezultatul ei.
Locuțiuni
- (loc.adv.) fără amânare = îndată.
- (înv.) cu amânare = în tihnă.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online