tihnă

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Variante

Etimologie

Din a tihni (derivat regresiv).

Pronunție

  • AFI: /'tih.nə/


Substantiv


Declinarea substantivului
tihnă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ tihnă tihne
Articulat tihna tihnele
Dativ-Genitiv tihnei tihnelor
Vocativ tihnă tihnelor
  1. liniște deplină, pace, tihnire; viață liniștită, lipsită de griji; odihnă, repaus.
  2. (înv.) mulțumire, satisfacție.


Traduceri

Anagrame

Referințe