ancola

română

Etimologie

Din franceză encoller.

Pronunție

• AFI: /an.ko'la/

Verb

Conjugarea verbului ancola
Infinitiv	a ancola
Indicativ prezent pers. 1 sg.	ancolez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să ancoleze
Participiu	ancolat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) (rar) a încleia.

Cuvinte derivate

• ancolare

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online