Sari la conținut

ancola

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din franceză encoller.

Pronunție

  • AFI: /an.ko'la/


Verb


Conjugarea verbului
ancola
Infinitiv a ancola
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
ancolez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să ancoleze
Participiu ancolat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) (rar) a încleia.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe