încleia

română

Din în- + clei.

Conjugarea verbului încleia
Infinitiv	a încleia
Indicativ prezent pers. 1 sg.	încleiez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să încleieze
Participiu	încleiat
Conjugare	I

(v.tranz.) a unge, a îmbina și a fixa cu clei piese de lemn, hârtie etc.
(v.refl.) a se lipi.
(v.refl.) a se murdări, a se unge cu clei sau cu ceva cleios.
(v.refl.) a se face, a deveni cleios.
(v.refl.) (fig.) (despre fălci) a se încleșta; (despre limbă) a se înțepeni.
(v.tranz.) a trata diverse produse (semifabricate) cu soluții coloidale sau de amidon pentru a le face impermeabile.