anevoință

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din anevoie + sufixul -ință.

Pronunție

  • AFI: /a.ne.vo'in.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
anevoință
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ anevoință anevoințe
Articulat anevoința anevoințele
Genitiv-Dativ anevoinței anevoințelor
Vocativ anevoință anevoințelor
  1. (înv.) dificultate, greutate.


Traduceri

Referințe