anevoință

română

Etimologie

Din anevoie + sufixul -ință.

Pronunție

• AFI: /a.ne.vo'in.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului anevoință
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	anevoință	anevoințe
Articulat	anevoința	anevoințele
Genitiv-Dativ	anevoinței	anevoințelor
Vocativ	anevoință	anevoințelor

1. (înv.) dificultate, greutate.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online