anin

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din latină *alninus, de la alnus.

Pentru cuvântul latin, confer Meillet, substantivul vechi alnus. Alternanța arinanin pare să arate că trebuie plecat de la o formă disimilată *alinus > arin, care ulterior s-ar fi asimilat arin > anin.

Ambele forme române se bucură de mare circulație, anin mai ales în Muntenia și Banat.

Schimbarea de accent trebuie să fie proprie latinei, Meyer-Lübke, ZRPh., VIII, 147. Hasdeu și Densusianu consideră forma anin anterioară lui arin.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
anin
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ anin anini
Articulat aninul aninii
Dativ-Genitiv aninului aninilor
Vocativ aninule aninilor
  1. (reg.) (bot.) arin.

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe