anin

română

Etimologie

Din latină *alninus, de la alnus.

Pentru cuvântul latin, confer Meillet, substantivul vechi alnus. Alternanța arin – anin pare să arate că trebuie plecat de la o formă disimilată *alinus > arin, care ulterior s-ar fi asimilat arin > anin.

Ambele forme române se bucură de mare circulație, anin mai ales în Muntenia și Banat.

Schimbarea de accent trebuie să fie proprie latinei, Meyer-Lübke, ZRPh., VIII, 147. Hasdeu și Densusianu consideră forma anin anterioară lui arin.

Pronunție

AFI: /a'nin/

Substantiv

Declinarea substantivului anin
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	anin	anini
Articulat	aninul	aninii
Genitiv-Dativ	aninului	aninilor
Vocativ	aninule	aninilor

(reg.) (bot.) arin.

Sinonime

(bot.) arin

Cuvinte derivate

Traduceri

arbore

Vedeți traduceri pentru arin.

Referințe

DEX online