anrobare
română
Etimologie
Din franceză enrober.
Pronunție
- AFI: /an.ro'ba.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului anrobare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | anrobare | anrobări |
| Articulat | anrobarea | anrobările |
| Genitiv-Dativ | anrobării | anrobărilor |
| Vocativ | anrobare | anrobărilor |
- amestecare a unui material granular cu un liant.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online