Sari la conținut

anspråk

De la Wikționar, dicționarul liber

(svenska)

Etimologie

Din germană medie de jos ansprake („adresare”); echivalent cu an- +‎ språk („limbă”).

Înrudit cu daneză ansprog, germană Ansprache, Anspruch și neerlandeză aanspraak.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
anspråk
n. Singular Plural
Nehotărât Hotărât Nehotărât Hotărât
Nominativ anspråk anspråket anspråk anspråken
Genitiv anspråks anspråkets anspråks anspråkens
  1. pretenție, drept (de)
    Mannen gjorde anspråk på samtliga av den avlidnes tillgångar.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

Expresii

Referințe