anspråk
Aspect
(svenska)
Etimologie
Din germană medie de jos ansprake („adresare”); echivalent cu an- + språk („limbă”).
Înrudit cu daneză ansprog, germană Ansprache, Anspruch și neerlandeză aanspraak.
Pronunție
Substantiv
Declinarea substantivului anspråk | ||||
n. | Singular | Plural | ||
Nehotărât | Hotărât | Nehotărât | Hotărât | |
Nominativ | anspråk | anspråket | anspråk | anspråken |
Genitiv | anspråks | anspråkets | anspråks | anspråkens |