pretenție

română

Etimologie

Din franceză prétention.

Pronunție

• AFI: /pre'ten.ʦi.e/

Substantiv

Declinarea substantivului pretenție
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	pretenție	pretenții
Articulat	pretenția	pretențiile
Genitiv-Dativ	pretenției	pretențiilor
Vocativ	pretenție	pretențiilor

1. revendicare a unui drept; drept pe care și-l revendică cineva.
2. convingere (nejustificată) pe care o are cineva despre meritele sale și cerința ca această convingere să fie împărtășită și de ceilalți; (la pl.), aere de superioritate, ifose.
3. intenție, dorință, năzuință ambițioasă.
4. exigență.

Locuțiuni

• (loc.adj. și adv.) Fără pretenții = modest, potrivit (ca amploare, valoare etc.).

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online