antract

română

Etimologie

Din franceză entracte.

Pronunție

• AFI: /an'trakt/

Substantiv

Declinarea substantivului antract
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	antract	antracte
Articulat	antractul	antractele
Genitiv-Dativ	antractului	antractelor
Vocativ	antractule	antractelor

1. pauză între două acte sau între două părți ale unei reprezentații.
2. piesă instrumentală care se execută în această pauză.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online