antrețel

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din antret + sufixul -el.

Pronunție

  • AFI: /an.tre'ʦel/


Substantiv


Declinarea substantivului
antrețel
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ antrețel antrețele
Articulat antrețelul antrețelele
Genitiv-Dativ antrețelului antrețelelor
Vocativ antrețelule antrețelelor
  1. diminutiv al lui antreu.


Traduceri

Referințe