aparține

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză appartenir (după ține).

Pronunție

  • AFI: /a.par'ʦi.ne/


Verb


Conjugarea verbului
aparține
Infinitiv a aparține
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
aparțin
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să aparție
Participiu aparținut
Conjugare III
  1. (v.intranz.) a ține, a depinde de cineva sau de ceva; a fi proprietatea cuiva.
  2. (v.intranz.) a face parte dintr-o anumită clasă, dintr-o anumită organizație etc.


Traduceri

Anagrame

Referințe