ține

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Variante

Etimologie

Din forma veche ținea (verb de conjugarea a II-a), din latină tenēre, infinitiv prezent activ al teneō.

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
ține
Infinitiv a ține
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
țin
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să ție
Participiu ținut
Conjugare III
  1. (v.tranz.) a avea ceva în mână (sau în brațe etc.) și a nu lăsascape.
  2. (v.tranz.) (urmat de determinări introduse prin prep. „de”, „de după” sau „pe după”, arată partea de care se apucă)
    Ținem pe bunic de mână
  3. (v.tranz.) (refl.recipr.)
    Mergeau ținându-se de mână
  4. (v.intranz.) (urmat de determinări introduse prin prep. „de”, arată partea sau capătul de care e apucat un obiect sau chiar obiectul însuși)
    Ține de nuia
  5. (v.tranz.) (la imper.) ia! primește!
  6. (v.tranz.) (determinat prin „în brațe” sau „îmbrățișat”) a cuprinde pe cineva cu brațele în semn de dragoste, de prietenie; a îmbrățișa.
  7. (v.tranz.) (determinat prin „în mână”) a mânui o armă, o unealtă, un instrument etc.
  8. (v.tranz.) a susține un obiect greu (ridicat de la pământ) și a nu-l lăsacadă.
  9. (v.tranz.) a sprijini pe cineva să nu cadă.
  10. (v.intranz.) a nu lăsa ca ceva care atârnă sau pluteștecadă sau să se scufunde.
  11. (v.tranz.) a cuprinde, a purta, (p.ext.) a suporta.
  12. (v.refl.) a se prinde cu mâinile de ceva sau de cineva.
  13. (v.refl.) a apăsa, a comprima o parte a corpului (pentru a-i încetini funcția, a potoli o senzație dureroasă etc.).
  14. (v.refl.) a se menține într-un loc, a nu se prăbuși, a nu cădea de undeva.
    Se ține tare în șa.
  15. (v.refl.) a fi prins sau fixat ușor de ceva, a fi legat prea slab de ceva.
    Se ținea numai într-un cui.
  16. (v.intranz. și refl.) a fi bine fixat sau înțepenit undeva (și a nu se desface, a nu se desprinde, a nu ceda).
    Cuiul (se) ține bine.
  17. (v.refl.) (cu determinări introduse prin prep. „de” sau „după”) a merge în urma cuiva, pășind cât mai aproape de el și a nu-l părăsi nici o clipă; (p.ext.) a fi mereu împreună cu cineva, a fi nelipsit de lângă cineva.
  18. (v.refl.) a sta mereu în drumul, în preajma sau în urma cuiva, stăruind cu o rugăminte; a urmări pe cineva cu stăruințele sale, cu insistențele sale pentru a-i câștiga simpatia, dragostea.
  19. (v.refl.) a se lua după cineva, a imita pe cineva, a lua ca exemplu, ca model pe cineva.
  20. (v.refl.) (cu determinări modale) a urma unul după altul, a se înșirui.
    Automobilele se țineau lanț.
  21. (v.refl.) a se îndeletnici mult (sau numai) cu..., a se preocupa neîntrerupt (sau numai) de..., a nu se lăsa de...
  22. (v.intranz. și refl.) a face parte integrantă dintr-un tot; (despre unelte) a face parte dintr-un sortiment, dintr-o garnitură etc.
  23. (v.intranz. și refl.) a face parte din bunurile cuiva, a aparține cuiva.
  24. (v.intranz.) a se referi la..., a fi în legătură cu..., a face parte din...
  25. (v.intranz.) a fi de datoria, de competența cuiva; a privi, a interesa pe cineva.
  26. (v.intranz.) a fi legat sufletește de ceva: (p.ext.) a avea pentru cineva o afecțiune puternică, a iubi pe cineva.
  27. (v.intranz.) (cu determinări introduse prin prep. „cu”) a lua apărarea sau partea cuiva, a susține pe cineva, a fi de partea cuiva.
  28. (v.intranz.) (urmat de un verb la conjunctiv) a dori mult ca ceva să se întâmple, să se facă sau să fie; a simți imboldul de a face ceva.
  29. (v.tranz.) a face ca trupul (sau o anumită parte a lui) să stea mai mult timp într-o anumită poziție sau atitudine.
  30. (v.tranz.) (pop.) a se uita fix la cineva sau ceva.
  31. (v.tranz.) a face pe cineva sau ceva să stea un timp oarecare într-un anumit loc.
  32. (v.tranz.) a da cuiva locuință, sălaș, cazare; a nu lăsa (pe cineva) să plece în altă parte.
  33. (v.tranz.) (cu determinări introduse prin prep. „la” sau „în”) a sili, a forța pe cineva să stea într-un anumit loc.
  34. (v.tranz.) a lipsi pe cineva de libertate, a-l facestea închis, legat.
  35. (v.tranz.) a face ca cineva sau ceva să nu se poată mișca din loc (prinzându-l cu mâinile sau legându-l); a imobiliza.
  36. (v.tranz.) a face ca cineva sau ceva să stea sau să rămână un timp oarecare într-o anumită stare; a menține.
  37. (v.tranz.) (cu determinările „pe loc” sau „în loc”) a opri pe cineva sau ceva din mersul său, făcându-l să rămână pe loc, a-l împiedica să-și urmeze drumul.
  38. (v.tranz.) a face pe cineva să aștepte.
  39. (v.refl.) (rar) a sta mai mult timp într-un anumit loc.
  40. (v.refl.) (pop.) a-și duce traiul, a viețui, a trăi (undeva).
  41. (v.refl.) a sta într-o anumită poziție, a lua sau a avea o anumită atitudine sau ținută.
    Se ținea drept.
  42. (v.refl.) (pop., determinat prin „mândru”, „mare”, „tare” sau un echivalent al acestora) a fi mândru, încrezut; a se mândri, a-și lua aere de superioritate, a face pe grozavul.
  43. (v.tranz.) a înfrâna, a stăpâni, a domina un sentiment, o pornire etc.
    Abia își ține lacrimile.
  44. (v.tranz.) (refl.) (urmat de un verb la conjunctiv în forma negativă) de-abia se ține să nu râdă.
  45. (v.tranz.) (urmat de un verb la conjunctiv sau de determinări introduse prin prep. „de”, „de la”) a opri pe cineva de la ceva, a împiedica pe cineva să facă ceva; a reține.
  46. (v.tranz.) a păstra un lucru într-un anumit loc (pentru a-l pune la adăpost sau a-l avea la îndemână în caz de trebuință).
  47. (v.tranz.) a păstra mult timp un lucru pentru a se folosi de el în viitor.
  48. (v.tranz.) (construit cu un complement în dativ sau introdus prin prep. „pentru”) a opri, a rezerva un lucru pentru cineva.
  49. (v.tranz.) a păstra un anumit timp un obiect primit de la cineva în acest scop.
  50. (v.tranz.) a opri ceva (ce nu-i aparține) la sine sau pentru sine; a reține pe nedrept.
  51. (v.tranz.) a nu lăsa ca ceva să dispară, să se distrugă, să se altereze etc.; a păstra neatins și neschimbat, a conserva.
  52. (v.tranz.) a cruța, a nu distruge.
  53. (v.tranz.) (pop.) a păstra cuiva dragoste, a nu părăsi pe cineva.
  54. (v.tranz.) a păstra o stare sau o calitate vreme mai îndelungată.
  55. (v.tranz.) a urma mereu același drum (sau aceeași cale, aceeași direcție), a nu se abate din drum; a umbla într-un anumit loc; (p.ext.) a merge (sau a o lua) pe un anumit drum; (despre drumuri) a merge, a străbate, a trece printr-un loc. (refl.) (Determinat prin „de drum”) ține-te de drumul acesta până acasă.
  56. (v.tranz.) a respecta cu strictețe, a împlini întocmai; a păzi (o normă, o învoială, un angajament, o lege).
  57. (v.tranz.) a sărbători, a prăznui, a cinsti (o zi de sărbătoare).
  58. (v.refl.) a persevera în..., a nu se îndepărta de..., a nu se abate de la..., a rămâne consecvent cu...
  59. (v.refl. intranz.) (de obicei cu determinările „bine”, „tare”, „dârz”) a se menține în condiții bune, a nu se da bătut, a nu se lăsa înduplecat; a rezista.
  60. (v.intranz.) a rezista la o încercare sau la o probă, a suporta ceva.
    Calul ține la galop.
  61. (v.refl. tranz.) a se afla sau a face să se afle în deplină sănătate și putere.
  62. (v.refl.) a se păstra, a se conserva.
  63. (v.tranz.) a ocupa, a avea (un loc).
  64. (v.tranz.) a stăpâni (un loc).
  65. (v.tranz.) a apăra un loc de invazia dușmanului, a opri (cu armele) intrarea într-un loc.
  66. (v.tranz.) a avea (pe cineva) în serviciul său.
  67. (v.tranz.) a avea sub conducerea, direcția sau administrația sa; a fi însărcinat cu o funcție (și a o exercita).
  68. (v.tranz.) a poseda animale și a le crește (pentru folosul pe care-l dau).
  69. (v.tranz.) a avea în posesiune o întreprindere; a avea în folosință pe timp limitat o proprietate; a deține (în calitate de chiriaș, de arendaș).
  70. (v.tranz.) (pop.) a avea de vânzare (o marfă în prăvălie).
  71. (v.tranz.) a suporta toată cheltuiala necesară întreținerii unei case, unei gospodării etc.
  72. (v.tranz.) a da cuiva cele necesare pentru a trăi (mai ales hrană); a întreține.
  73. (v.tranz. și refl.) (urmat de determinări introduse prin prep. „cu”) a (se) hrăni.
  74. (v.refl.) a face față cheltuielilor necesare vieții; a se întreține, a trăi.
  75. (v.tranz.) a purta cuiva de grijă, a avea grijă de cineva, a îngriji pe cineva.
  76. (v.tranz.) (pop.) a fi căsătorit cu cineva.
  77. (v.tranz.) (construit cu dat. pron.) a avea un amant.
  78. (v.refl. recipr.) a avea cu cineva relații de dragoste (în afara căsătoriei), a trăi cu cineva (în concubinaj).
  79. (v.intranz.) a dura, a dăinui.
  80. (v.intranz.) (despre provizii) a ajunge (pentru un timp oarecare), a nu se termina (mai mult timp).
  81. (v.tranz.) (despre boli sau dureri trupești) a nu mai slăbi pe cineva, a nu-l lăsa, a nu-i da pace.
  82. (v.tranz.) (despre organe sau părți ale corpului) a produce dureri.
  83. (v.intranz.) a se întinde, a se prelungi (într-o direcție).
  84. (v.tranz.) (exprimă, împreună cu determinarea sa, o acțiune sau o stare indicată de determinare, cu valoarea stilistică a unui prezent de durată) a facedureze, să se manifeste.
    De bucurie ținu masa trei zile.
  85. (v.tranz.) (cu determinări introduse prin locuțiunile „tot în...” sau „numai în...”) a nu mai slăbi pe cineva cu...
  86. (v.tranz. și refl.) (pop.) a (se) considera, a (se) socoti, a (se) crede.
    Te țineam mai tânăr!
  87. (v.tranz.) (pop.) a obliga la o cheltuială, a necesita o cheltuială, a costa.

Cuvinte derivate

Locuțiuni

Expresii

  • A-i ține (cuiva) lumânarea (sau lumina) = a) a fi naș cuiva la cununie; b) a sta lângă cineva în ultimele clipe ale vieții cu o lumânare aprinsă în mână (după un vechi obicei creștin)
  • A-i ține (cuiva) cununa = a fi naș (cuiva) la cununie
  • A ține frânele țării (sau împărăției etc.) = a conduce, a stăpâni, a guverna o țară etc
  • A ține pe cineva (sau ceva) în mână = a avea pe cineva (sau ceva) în puterea sa, a dispune de cineva (sau de ceva) după bunul plac; a avea pe cineva (sau ceva) la mână
  • A ține ursita (sau soarta) cuiva (în mână) = a fi stăpân pe viața cuiva și a dispune de ea după bunul său plac
  • (la volei, polo pe apă etc.) A ține mingea = a opri mingea în mâini mai mult timp decât este regulamentar, înainte de a o pasa sau de a o trimite adversarului
  • A nu-l (mai) ține pe cineva pământul = a nu mai putea fi suportat din cauza răutății, fărădelegilor etc
  • A nu-l (mai) ține pe cineva locul = a nu mai putea de bucurie, de nerăbdare etc
  • A nu-l mai ține (pe cineva) pielea = a fi foarte fericit, foarte mândru
  • A se ține de ale sale = a-și vedea de treabă
  • A ține nasul sus sau (refl.) a se ține cu nasul pe sus = a fi obraznic, încrezut, pretențios
  • A ține capul sus sau (refl.) a se ține cu capul pe sus = a fi mândru, orgolios
  • A ține (pe cineva sau ceva) în evidență = a avea (pe cineva sau ceva) în vedere; a da o atenție deosebită
  • A ține (ceva) în suspensie = a nu se pronunța sau a nu se hotărî (asupra unui lucru)
  • A ține (pe cineva) la pastramă = a lăsa pe cineva să rabde de foame
  • A ține pe cineva sub papuc (sau sub picior) = a stăpâni, a domina pe cineva
  • A-i ține cuiva drumul (sau calea) = a) a opri pe cineva din drumul său, împiedicându-l să treacă înainte; a sta în calea cuiva; b) a pândi trecerea cuiva, a aștepta pe cineva în drum și a-l opri pentru a-i adresa o rugăminte; c) (pop.) a urmări pe cineva în mod insistent (pentru a-i câștiga bunăvoința, dragostea); a fi mereu în calea cuiva
  • A ține drumul (sau calea, drumurile) = a) a practica tâlhăria la drumul mare; b) a umbla fără rost, haimana
  • (pop.) A-i ține cuiva drumul legat = a împiedica acțiunile cuiva, libertatea cuiva
  • A ține (pe cineva) de vorbă = a sta de vorbă cu cineva (nelăsându-l să-și vadă de lucru)
  • A se ține în rezervă (sau la o parte, la distanță) = a nu lua parte la ceva, a se abține de la ceva
  • A se ține sufletul în cineva = a fi viu, a trăi
  • A nu se mai (putea) ține pe (sau în) picioare = a cădea (de osteneală, de somn, de boală etc.)
  • A-și ține firea = a-și păstra liniștea, calmul, cumpătul; a se stăpâni
  • A ține legătura cu cineva = a rămâne în (strânsă) legătură cu cineva, a păstra legătura cu cineva
  • A ține cuiva (sau, reg., a ține pe cineva) mânie (sau pizmă, supărare, alean ) = a purta cuiva ură, supărare etc., a rămâne mânios pe cineva mai mult timp, a nu ierta pe cineva
  • A ține taina (sau secretul) sau a ține (ceva) secret = a ascunde, a nu dezvălui, a nu da pe față, a nu destăinui un secret
  • A ține minte = a nu uita (ceva), a-și aminti de..
  • A-i ține cuiva cald (sau, intranz., de cald ) = a-i fi cuiva de folos, a-i prinde bine
  • (intranz.) A-i ține (cuiva) de frig = a apăra de frig
  • A-i ține (cuiva) de foame (sau de sete) = a sătura (înlocuind altă hrană mai potrivită)
  • A ține (cuiva) de urât = a sta împreună cu cineva vorbindu-i, distrându-l pentru a-i alunga singurătatea sau plictiseala
  • (înv.) A ține marea sau (intranz.) a ține spre plina mare = a naviga în larg
  • A ține zile pentru cineva = a posti ca să-i meargă cuiva bine, să i se împlinească o dorință
  • (intranz.) A ține la vorba sa = a rămâne nestrămutat într-o hotărâre, a nu reveni asupra celor spuse, a nu-și schimba hotărârea
  • (refl.) A se ține (sau, tranz., a ține pe cineva) treaz = a rămâne (sau a determina pe cineva să rămână) treaz, a nu (se) lăsa să fie prins de somn
  • (refl.) A se ține gata = a sta pregătit (pentru a face ceva)
  • (refl.) Ține-te (sau te ține) bine sau (intranz.) ține bine! = formulă de îndemn și de încurajare
  • (refl.) Să se țină bine! = formulă de amenințare
  • A (se) ține viu (sau în viață, cu zile etc.) = a (se) menține în viață; a trăi sau a face să trăiască
  • A ține loc de... = a face serviciul de..., a îndeplini funcția de..., a servi drept..., a fi întrebuințat ca..
  • A ține casa (sau contabilitatea) = a fi casier (sau contabil)
  • A ține socotelile = a fi însărcinat cu socoteala intrării și ieșirii banilor într-o întreprindere
  • A ține casă (cu cineva) = a conviețui cu cineva (în calitate de soț și soție)
  • A ține casă mare = a duce trai bogat, luxos
  • A ține casă (sau masă) deschisă = a primi bucuros și des mulți oaspeți
  • A-și ține rangul = a avea un fel de viață potrivit cu rangul pe care îl ocupă
  • A ține (pe cineva) la școală (sau la studii) = a trimite (pe cineva) la școală, suportând cheltuielile necesare
  • (tranz.) A-și ține capul (sau viața, zilele, sufletul) cu... = a se hrăni, a trăi cu..
  • A ține pe cineva ca pe (sau în) palmă = a îngriji pe cineva cu cea mai mare dragoste, împlinindu-i-se toate dorințele
  • A ține bine = a păstra în stare bună, în ordine deplină, a întreține bine
  • A o ține numai (sau tot) o (sau într-o) fugă (ori o gură, un plâns etc.) sau a ține fuga (ori plânsul, gura etc.) întruna (sau totuna) = a o duce înainte fără întrerupere, fără a slăbi o clipă, fără a se opri (din fugă, din plâns etc.)
  • A (o) ține înainte (sau întruna) că... = a susține cu tărie, cu insistență că..
  • A (o) ține (tot)una (cu...) = a nu se opri (din...), a continua (să...)
  • A ține pas cu vremea (sau pasul vremii) = a fi la modă, a fi în spiritul vremii, a nu rămâne în urmă
  • (tranz.) A ține (pe cineva) de rău = a mustra, a dojeni, a certa, a ocărî (pe cineva)


Traduceri

Referințe