aprețuire

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a aprețui.

Pronunție

  • AFI: /a.pre.ʦu'i.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
aprețuire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ aprețuire aprețuiri
Articulat aprețuirea aprețuirile
Genitiv-Dativ aprețuirii aprețuirilor
Vocativ aprețuire aprețuirilor
  1. (înv.) acțiunea de a aprețui.


Traduceri

Referințe