aprețui

română

Etimologie

Din latină appretiare, franceză apprécier (după prețui).

Pronunție

• AFI: /a.pre.ʦu'i/

Verb

Conjugarea verbului aprețui
Infinitiv	a aprețui
Indicativ prezent pers. 1 sg.	aprețuiesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să aprețuiască
Participiu	aprețuit
Conjugare	IV

1. (v.tranz.) (înv.) a aprecia, a prețui (pentru calitățile sale).

Cuvinte derivate

• aprețuire

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• erupția
• epurați
• pirueta
• prețuia
• rupeați

Referințe

• DEX '98 via DEX online