aprețui

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din latină appretiare, franceză apprécier (după prețui).

Pronunție

  • AFI: /a.pre.ʦu'i/


Verb


Conjugarea verbului
aprețui
Infinitiv a aprețui
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
aprețuiesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să aprețuiască
Participiu aprețuit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) (înv.) a aprecia, a prețui (pentru calitățile sale).

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe