aprobare

română

Etimologie

Din a aproba.

Pronunție

• AFI: /a.proˈba.re/

Substantiv

Declinarea substantivului aprobare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	aprobare	aprobări
Articulat	aprobarea	aprobările
Genitiv-Dativ	aprobării	aprobărilor
Vocativ	aprobare	aprobărilor

1. faptul de a aproba; (concr.) act prin care se aprobă ceva.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online