aproba

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din latină approbare.

Pronunție

  • AFI: /a.proˈba/


Verb


Conjugarea verbului
aproba
Infinitiv a aproba
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
aprob
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să aprobe
Participiu aprobat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a încuviința o acțiune, o părere, o propunere etc. a cuiva, a fi de aceeași părere cu cineva; a rezolva în mod favorabil cererea, propunerea etc. cuiva.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe