arămire

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a arămi.

Pronunție

  • AFI: /a.rə'mi.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
arămire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ arămire arămiri
Articulat arămirea arămirile
Genitiv-Dativ arămirii arămirilor
Vocativ arămire arămirilor
  1. acțiunea de a arămi și rezultatul ei; cuprare.


Traduceri

Anagrame

Referințe