arimare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a arima.

Pronunție

  • AFI: /a.ri'ma.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
arimare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ arimare arimări
Articulat arimarea arimările
Genitiv-Dativ arimării arimărilor
Vocativ arimare arimărilor
  1. acțiunea de a arima; arimaj.


Traduceri

Anagrame

Referințe