arătură

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a ara + sufixul -ătură.

Pronunție

  • AFI: /a.rə'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
arătură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ arătură arături
Articulat arătura arăturile
Dativ-Genitiv arăturii arăturilor
Vocativ arătură arăturilor
  1. acțiunea de a ara; arat.
  2. pământ arat.


Traduceri

Referințe