ara

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare
Variante de scriere Vezi și : Ara, ARA, -ara, āra, ārā, ára, ära, Ära, åra, ăra, ară, arâ
Un ara

Cuprins

română

Etimologie

Din latină arāre, forma de prezent infinitiv activ pentru arō („a ara, a cultiva”).

Înrudit cu aromână ar, arare, francoprovensală arar, friulană arâ, italiană arare, occitană arar, portugheză arar, sardă arai, arare, siciliană arari, spaniolă arar și venețiană arar.

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
ara
Infinitiv a ara
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
ar
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să are
Participiu arat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a răsturna cu plugul brazde de pământ în vederea pregătirii solului pentru cultivare.
    Tractoarele ară pământul.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

Vezi și


Traduceri


Etimologie

Din franceză ara < probabil din limba tupi (veche) arara.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
ara
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ara invariabil
Articulat ' invariabil
Dativ-Genitiv ' invariabil
Vocativ - invariabil
  1. (ornit.) (Ara ararauna) specie de papagal, frumos colorat și cu coada lungă, existent în America de Sud.

Vezi și


Traduceri

Referințe





anglo-saxonă

(Ænglisc)

Etimologie

Din ār.

Pronunție


Substantiv

  1. forma de plural pentru ār.
  2. forma de plural acuzativ pentru ār.
  3. forma de plural genitiv pentru ār.





catalană

(català)

Etimologie

Din latină ad hōram.

Pronunție

  • AFI: /ˈa.ɾə/


Adverb

ara

  1. acum

Sinonime

Locuțiuni

Referințe





daneză

(dansk)

Etimologie

Probabil din limba tupi (veche) arara. Confer franceză ara.

Pronunție

  • AFI: /aːra/
  • AFI: /ˈɑːʁɑ/


Substantiv


Declinarea substantivului
ara
c. Singular Plural
Nehotărât Hotărât Nehotărât Hotărât
Nominativ ara araen araer araerne
Genitiv aras araens araers araernes
  1. (ornit.) ara

Vezi și

Referințe





engleză

(English)

Etimologie

Probabil din limba tupi (veche) arara. Confer franceză ara.

Pronunție

  • AFI: /ˈeɪ rə/
  • AFI: /ˈɛər ə/


Substantiv

ara, pl. aras

  1. (ornit.) ara

Sinonime

Paronime

Vezi și

Referințe





finlandeză

(suomi)

Etimologie

Probabil din limba tupi (veche) arara. Confer franceză ara.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
ara
Singular Plural
Nominativ ara arat
Genitiv aran arojen
Partitiv araa aroja
Ilativ araan aroihin
Inesiv arassa aroissa
  1. (ornit.) ara

Vezi și

Referințe





franceză

(français)

Etimologie

Probabil din limba tupi (veche) arara.

Pronunție


Substantiv

ara m., aras pl.

  1. (ornit.) ara

Cuvinte compuse

Etimologie

Din arer.

Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la trecut simplu pentru arer.

Referințe





indoneziană

(Bahasa Indonesia)

Etimologie

Din malaieziană ara.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

ara

  1. (bot.) smochin, fig

Etimologie

Probabil din limba tupi (veche) arara. Confer franceză ara.

Substantiv

ara, pl. ara-ara

  1. (ornit.) ara

Referințe





italiană

(italiano)

Etimologie

Din latină ara.

Pronunție


Substantiv

ara f., are pl.

  1. (ist.; în Imperiul Roman) altar
  2. (lit.) sanctuar, altar

Sinonime


Variante

Etimologie

Din franceză are < latină area.

Substantiv

ara f., are pl.

  1. (fiz.) ar

Etimologie

Probabil din limba tupi (veche) arara, prin latină modernă Ara. Confer franceză ara.

Substantiv

ara f., are pl.

  1. (ornit.) ara

Cuvinte compuse

Vezi și

Referințe





latină

(Latina)

Etimologie

Din forma āsa < inevitabil din proto-indo-europeană *h₂eHs-.

Pronunție

  • AFI: /ˈaː.ra/


Substantiv


Declinarea substantivului
āra
f. Singular Plural
Nominativ āra ārae
Genitiv ārae ārārum
Dativ ārae ārīs
Acuzativ āram ārās
Ablativ ārā ārīs
Vocativ āra ārae
  1. altar
  2. (p.ext.) refugiu, sanctuar

Sinonime

Referințe





maghiară

(magyar)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

  • AFI: /ˈɒrɒ/


Substantiv

ara, pl. arák

  1. mireasă

Sinonime

Etimologie

Probabil din limba tupi (veche) arara. Confer franceză ara.

Substantiv

ara

  1. (ornit.) ara

Sinonime

Vezi și

Referințe





maori

(Māori)

Etimologie

Din proto-polineziană *sala, care provine din proto-oceanică *salan < proto-malaio-polineziană *zalan.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

ara

  1. (infra.) cale, drum
  2. (infra.) stradă

Referințe





neerlandeză

(Nederlands)

Etimologie

Probabil din limba tupi (veche) arara. Confer franceză ara.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
ara
m. Singular Plural
Substantiv ara ara's
Diminutiv araatje araatjes
  1. (ornit.) ara

Vezi și

Referințe





occitană

(occitan)

Variante

Etimologie

Din latină hac hora sau ad horam.

Pronunție

  • AFI: /ˈaro̞/


Adverb

ara

  1. acum

Referințe





poloneză

(polski)

Etimologie

Probabil din limba tupi (veche) arara. Confer franceză ara.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
ara
f. Singular Plural
Nominativ ara ary
Acuzativ ary ar
Dativ arze arom
Genitiv arę ary
Vocativ arą arami
Instrumental arze arach
Locativ aro ary
  1. (ornit.) ara

Cuvinte compuse

Vezi și

Referințe





slovacă

(slovenčina)

Etimologie

Probabil din limba tupi (veche) arara. Confer franceză ara.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

ara f.

  1. (ornit.) ara





slovenă

(slovenščina)

Etimologie

Probabil din limba tupi (veche) arara. Confer franceză ara.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

ara f.

  1. (ornit.) ara





spaniolă

(español)

Etimologie

Din latină ara.

Pronunție

  • AFI: /ˈa.ɾa/


Substantiv

ara f., aras pl.

  1. (rel.) altar, sanctuar

Sinonime

Locuțiuni

Etimologie

Din arar.

Verb

  1. forma familiară de persoana a II-a singular la imperativ afirmativ pentru arar.
  2. forma de politețe de persoana a II-a singular la prezent indicativ pentru arar.
  3. forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru arar.

Referințe





suedeză

(svenska)

Etimologie

Probabil din limba tupi (veche) arara. Confer franceză ara.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
ara
c. Singular Plural
Nehotărât Hotărât Nehotărât Hotărât
Nominativ ara aran aror arorna
Genitiv aras arans arors arornas
  1. (ornit.) ara

Sinonime

Referințe





turcă

(Türkçe)

Etimologie

Din turcă veche āra < proto-turcică *hār- ‎(„a împărți, a despărți, a divide, a spinteca”).

Pronunție

  • AFI: /aˈɾa/


Adjectiv

ara

  1. intermediar
  2. interimar, provizoriu


Substantiv

ara, pl. aralar

  1. distanță
  2. (fiz.) interval (de timp)
  3. (fig.) pauză, clipă de repaus
  4. (cinem.) interludiu

Sinonime

Cuvinte derivate

Etimologie

Din aramak.

Verb

  1. forma de imperativ pentru aramak.

Referințe





venețiană

(vèneto)

Etimologie

Confer italiană aia.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

ara f., are pl.

  1. (agr.) curte (țărănească)

Referințe